”Craiova, marcă înregistrată”. Marius Mitran crede că Universitatea poate pune capăt așteptării pentru un titlu: ”Rădoi aduce ceva ce echipa nu a mai avut de decenii!”

Marius Mitran | Publicat: 15.02.2025 14:40 | Actualizat: 15.02.2025 14:40
Ce s-ar putea spune despre un lider care nu arată ca un lider, dar care învinge ca unul autentic? Care nu atacă și nu se apără precum un lider. Care pare chiar stânjenit că e lider, în orice caz, puternic apăsat de situație. S-ar putea spune că are, în sfârșit, ce nu a mai avut de multă vreme, dacă o fi avut vreodată.
Noroc. Ei bine, norocul lipsind din ADN-ul său până acum, vineri, în meciul cu Oțelul, acest noroc a ținut loc de toate care i-au lipsit, laolaltă. Să ne reamintim. Bancu reia, cu capul, din 6 metri spre propria poartă, precum Mbappe? Scoate Popescu, în stil Oblak. Trage Baiaram la doi metri de poartă? O deviază însă Cisse și mingea merge cuminte în plasă. 1-0.
Asta și pentru că, trei secunde mai devreme, Zivulic a ieșit din apărare cu o pasă direct la Mekabishvili. Golul victoriei vine dintr-un aut bătut lung și o angajare superbă a lui Safira, ca și la primul gol, de altfel. Devieri, prelungiri, angajări și angajamente, toate îi ies acestei noi echipe, care e însă aceeași. Sau nu mai e?
În corectitudinea acestui răspuns stă, cred, toată puterea noastră de a încerca să anticipăm către ce se îndreaptă Știința lui Rădoi. După cum arată clasamentul, către titlu, primul după 34 de ani. După cum arată, uneori, jocul, tot spre titlu, primul după 34 de ani. Dar, după cum a arătat tot acest campionat, nu, Universitatea nu e o favorită la primul loc.
Dar după ultimele patru etape, de când a venit Rădoi, este o favorită, joacă, arată ca o campioană? Răspunsul, tot după 34 de ani, este da! Universitatea Craiova, nu doar pentru că a câștigat ultimele patru partide, 12 puncte din 12 posibile, se comportă ca o campioană. Nu joacă mereu precum una, încă, dar, în afară de FCSB, nicio altă adversară nu joacă.
Craiova are însă un mare avantaj, față de toate celelalte cinci echipe care o vor însoți în play-off, pentru că, deocamdată, ea este singura care și-a asigurat, matematic, locul acolo. (Foarte probabil, cele care sunt acum între primele șase vor fi toate în aceeași situație). Dar să revin la avantajul pe care doar Craiova mi se pare că îl are.
Dintre toate, ea a căpătat ceva ce nu a avut, cum am spus, niciodată: șansa. FCSB, CFR Cluj, mai cu seamă ele, au mers deseori, de-a lungul anilor, de mână cu ea. Rapid și U Cluj, nu, nu au noroc și nici nu l-au avut, Dinamo l-a avut, l-a risipit, iar acum pare că stă, câteodată, de vorbă cu el. Dar Craiova e singura care a pierdut titluri, ani din viață, culoare de supraviețuire chiar, pentru că nu a avut măcar un dram de șansă.
Ultimul exemplu, meciul cu Dinamo, de acum nici o lună. Vineri seară, cu Oțelul, nu a avut ocaziile de atunci, dar s-a ales cu victoria. În desfășurarea pe muchie de cuțit a ierarhiei din acest campionat, Craiova, repet, e singura care a schimbat nu doar antrenorul (la Rapid, Șumudică are deja vechime!), ci, mai ales, zodia. Kharma, cum vrem să-i spunem.
În lupta cu anvergura europeană a FCSB, cu multiplele titluri ale CFR-ului, y compris Dan Petrescu, cu clasa lui Sabău și efervescența sud-americană a lui Șumudică, cu eleganța calculată a lui Kopic la Dinamo, Craiova lui Mirel Rădoi e singura care și-a adăugat ceva nou în cont, în chiar timpul campionatului. Celelalte, mai puțin “U”, dețin atu-uri pe care le aveau și înainte, confirmate în titluri mult mai recente decât ale Științei.
În 2017, s-a întâmplat să mă aflu în același avion cu Fabio Capello, în drum spre Stockholm, către finala Europa League dintre Manchester United și Ajax. Am îndrăznit să-l abordez încă de pe locurile de așteptare din dreptul porții noastre, din aeroportul din Munchen, unde marele antrenor își așezase liniștit niște reviste pe genunchi și un laptop alături.
A fost foarte amabil și am vorbit, preț de vreun sfert de oră, poate, despre Mourinho și Peter Bosz, antrenorii finalei. Mi-a spus, între altele, că amândoi sunt valoroși, dar că portughezul are și o echipă mai experimentată, și mai mult noroc.
“E așa de important norocul, în opinia dumneavoastră, domnule?”, m-am mirat eu, rugându-mă în gând să nu mă expedieze. “Uneori, e cel mai important factor al unui meci, mai ales dacă e vorba de o finală! Dar norocul nu vine singur, trebuie chemat cumva. Mourinho a avut mereu acces la el!”. Și Mourinho avea să câștige cu 2-0 un meci dominat de Ajax!
Pe Rădoi îl așteaptă 13 finale (plus Cupa!) și, dincolo de evidenta lui schimbare în bine, de creșterea lui clară în această cumplită meserie care este cea de antrenor, iată-l pe foarte tânărul răspunzător de destinul Universității că aduce cu el un entuziasm și o încredere, o capacitate de impunere pe care Craiova nu le-a avut de decenii.
De aceea a apărut, probabil, și un pic de noroc. În realitate este însă vorba despre un antrenor care a modificat, din mers, ADN-ul unei echipe, luându-i destinul pe cont propriu. Dacă va reuși, pentru mulți ani de acum înainte, vom vorbi despre Craiova lui Rădoi, atât de intens încât va trebui să o înscriem la oficiul pentru invenții și mărci. Pentru că, în timp ce Craiova e Știința, Mirel Rădoi pare a fi conștiința.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite














