”Master and Servant”. Dan Ștefănescu, despre cum FCSB ar putea rata calificarea din cauza lui Gigi Becali

Zilele premergătoare turului cu Nordsjaelland au adus numai vești îngrijorătoare. Danezii sunt mai buni, danezii aleargă mai mult, danezii marchează mai mult și tot așa. 60 de minute cam așa a fost.

Singura problemă a danezilor este că nu au marcat. Au fost mai buni, au pasat mai bine, au alergat mai mult și, în general, au obligat-o pe FCSB să stea cuminte în fața propriului careu.

Nici nu era greu, de vreme ce mijlocașii noștri sunt buni pentru uz intern, nicidecum pentru astfel de meciuri. Când ți se înmoaie picioarele imediat ce simți mai aproape respirația unui adversar, nu ai cum să reușești.

Cordea este titular doar pentru că sunt alții accidentați, iar despre utilitatea lui Ovidiu Popescu nu sunt prea multe de spus. Joacă pe toate posturile și nu este prima soluție nicăieri, nu pentru că ar avea cineva ceva cu el, ci pentru că, probabil, este mai bun doar decât Valentin Crețu.

Marele câștig al primei seri europene în Ghencea, după 11 ani, este evoluția defensivei. În frunte cu Vlad Chiricheș, care a jucat 90 de minute la cel mai bun nivel din ultimii ani.

Lăsăm deoparte faultul făcut în prelungiri și luăm drept termen de comparație prestația tremurată din meciul cu CFR Cluj, disputat cu doar trei zile înainte.

O altă față a lui Chiricheș, mai aproape de ceea ce ne dorim să vedem și la echipa națională. Iar prezența căpitanului tricolorilor i-a inspirat și pe ceilalți. Dawa e alt om de la începutul campionatului, iar Pantea a fost unul dintre cei mai buni jucători de pe teren.

Defensiv, FCSB a jucat aproape perfect. Un singur șut pe poartă au avut danezii, iar Târnovanu a răspuns prezent. Și lucrurile bune se opresc aici.

Din punct de vedere ofensiv, FCSB nu a existat. Nu există trasee, iar fiecare joacă după ce-l taie capul. Suficient, uneori, pentru Superligă și pentru meciuri cu adversari precum ȚSKA 1948 Sofia, deși s-a văzut săptămâna trecută cât de mult contează să ai antrenor pe bancă.

Dacă intrarea lui Octavian Popescu a avut o oarecare logică, mai ales că a și produs o mărgică, în ansamblul dublei manșe, ce s-a întâmplat după ce danezii au rămas în 10 nu are nicio logică.

Preț de 30 de secunde, până să se execute lovitura liberă, am tot crezut că amânarea introducerii lui Valentin Gheorghe, apărut la marginea terenului, va duce la o schimbare de strategie.

Că nu va ieși Compagno, ci altcineva. Poate Coman, poate unul dintre cei trei mijlocași, așa cum s-a întâmplat mai târziu cu Djokovic.

Dar n-ai cum să-l oprești pe cel de sus, din vârful piramidei fecesebiste. Și nici nu există parteneri de dialog, ci doar slujitori gata să-și servească stăpânul.

Nimeni de pe bancă n-a îndrăznit să conteste o astfel de schimbare. Cum să-i ataci pe danezi fără atacanți? Cum să forțezi o victorie care ți-ar fi oferit spațiu de manevră în returul de la Farul? Mai bine să termini meciul fără șut pe poartă și să tremuri la bara danezilor, care puteau câștiga în inferioritate.

Și, mai ales, cum să ai tupeul să susții că tu ai gândit schimbările? Dacă, prin absurd, s-ar dovedi că e adevărat, Charalambous ar trebui să-și ardă carnetul de antrenor și să se apuce de altceva.

Calificarea se joacă, dar FCSB poate pierde pe mâna ei o dublă în care danezii au arătat că sunt mai buni, dar nu de netrecut.

Așa cum a tot făcut-o în ultimii ani, de când Master and Servant a devenit un hit la FCSB, fără ca Gigi Becali să fi auzit de Depeche Mode.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!