35 de ani de când nu s-a mai respirat pe Hillsborough. Kenny Dalglish a fost martor la 3 tragedii întâmplate pe terenuri de fotbal

Martin Roberts nu mai putea suporta apăsarea. Simțea în nări mirosul vomei celor striviți. Era din nou în țarcul de oțel și tălpile pantofilor săi călcau trupuri. Încerca să rămână la suprafață. Dar vine un timp în care suprafața este doar adânc în care nu mai poți respira. E o problema de perspectivă, de răsturnare.

Așa că Martin își trase pantalonii cu ochii țintă la ceas. Era patru dimineața. Poate nu o să fie multă lume pe străzi ca să-l vadă izbindu-se cu mașina de copacul pe care-l alesese. Nu voia ca sinuciderea să fie un spectacol. Luase cheile din cui, dar zgomotul o făcuse pe soția lui să coboare scările cu viteza pe care ți-o dă numai o presimțire sumbră. Îl prinsese în ușă, cu un pas dincolo de prag. I-a spus că pentru el se terminase totul.

Eroarea organizatorilor meciului

“Moartea” lui Martin Roberts începuse mulți ani mai devreme, pe 15 aprilie 1989, într-o peluză din Sheffield. Suporterul celor de la Liverpool băuse o bere în centrul orașului, apoi, alături de câțiva amici pe care-i mai știa de la meciurile “cormoranilor”, făcuse schimb de numere de telefon cu o fană a celor de la Nottingham Forest. Nu știi niciodată ce îți aduce clipa, nu?

Se leagănă chipurile în fața mea. Nu știu dacă sunt vii sau morți. Par adormiți și, în depărtare, aud țipete. Este mai rău când beau. Închid ochii și ei sunt acolo Graham Richardson, supraviețuitor Hillsborough

Martin voia să stea mai aproape de gazon, așa că a mers destul de devreme la porțile stadionului care urma să găzduiască semifinala Cupei Angliei. A intrat lejer, după controlul de rigoare, la peluza Leppings Lane, destinată fanilor celor de la Liverpool.

În cateva zeci de minute, cohortele de suporteri ai “cormoranilor” au ajuns și ele la porțile arenei. Comandantul poliției de la fața locului, David Duckenfield ordonă să fie deschisă poarta de ieșire C, pentru ca oamenii să poată intra și pe acolo. El voia să evite aglomerarea din fața stadionului. Numai că, astfel, au pătruns mult mai mulți fani pe stadion, unii fără a avea bilete.

Stadionul fusese construit în 1899, pentru a găzdui meciurile de acasă ale celor de la Sheffield Wednesday. La ora meciului, între tribune și suprafața de joc erau garduri mari de oțel, instalate pentru a-i opri pe celebri “hooligans” să intre peste fotbaliști. Dar existau recomandări de “a fi întotdeauna un om la toate porțile de ieșire, capabil să deschidă imediat în cazul în care oricine din stadion are o urgență”.

În 1981, tot pe Hillsborough, peluza Leppings Lane, 38 de oameni fuseseră accidentați la meciul dintre Tottenham și Wolverhampton. Motivul? Autoritățile permiseseră să intre în stadion câteva sute de suporteri care nu aveau bilet la meci.

"Bruce, ajută-ne, te rugăm!"

Martin Roberts a observat că meciul era gata să înceapă, dar nu toate locurile erau ocupate. Ce nu știa era că un polițist din afara stadionului făcuse numeroase apeluri către șeful David Duckenfield ca partida să fie amânată cu zece minute, pentru ca toți fanii celor de la Liverpool să intre în arenă. Nu i s-a aprobat.

5.000 de suporteri ai “cormoranilor” încă erau la porți, așa că autoritățile au decis ca și porțile A și B, de ieșire, să fie folosite pentru ca oamenii să intre la meci. Afluența a creat o presiune extrem de mare în rândurile celor deja aflați în peluze, care au fost împinși încet și sigur spre gardul de oțel.

Bruce Grobbelaar, goalkepper-ul legendar al celor de la Liverpool, a fost rugat de fani să intervină. Unii au vrut să escaladeze gardurile, dar poliția i-a împins înapoi, crezând că e vorba despre o încercare de a pătrunde pe teren.

Partida a început în aceste condiții. În minutul 2 și 30 de secunde, fălcile haosului au frânt una dintre barierele de metal din peluză. Alertat de poliție, arbitrul Lewis a oprit meciul. Oamenii au început atunci să escaladeze gardul de oțel. Într-un loc s-a căscat o spărtură, iar fanii, panicați, s-au lovit, tras, împins, călcat în picioare, ca să iasă. Unii dintre ei erau trași la adăpost de suporterii aflați în West Stand, deasupra peluzei Leppings Lane.

Compactarea devenise atât de strânsă încât majoritatea victimelor au murit în picioare, din cauza asfixierii prin compresie. Era ca și când aveau un boa constrictor înfășurat în jurul trupului. Nu mai puteau respira. Au fost și miracole. Tineri care și-au revenit după aproape zece minute petrecute fără puls.

Martin Roberts a avut... șansa ar numi-o rudele celor decedați, dar el nu știe exact cum să-i spună, de a fi aproape de gardul de oțel. Așa că l-a escaldat destul de repede, când presiunea din spate devenise insuportabilă. Erau și oameni căzuți peste care a trecut. Apoi a ajutat chiar el ca alții să poată sări în teren.

Medic: "Unui tânăr i-a revenit pulsul"

Cum ambulanțele erau comasate la intrarea în stadion, doar puțini medici și-au făcut apariția pe gazon pentru a acorda primul ajutor. Nu știau dacă pacienții vin spre ei sau dacă ei ar trebui să ajungă la cei răniți. Din cele 42 de ambulanțe aflate și sosite la stadion, doar două au ajuns pe gazon. Cei asfixiați se stingeau din cauză că personalul calificat nu ajungea la ei.

Kenny Dalglish, atunci antrenor al celor de la Liverpool, a privit neputincios de pe marginea terenului. Scoțianul refuza să creadă să se întâmplă din nou.

În 1971 era fanul celor de la Rangers când 66 de suporteri au murit în tribunele de pe Ibrox Park. The Old Firm (n.r. – așa cum se numește derby-ul dintre Rangers și Celtic) se disputa sub privirile a 80.000 de oameni.

În minutul 90 al partidei, Celtic a marcat prin Jimmy Johnstone. Câteva zeci de secunde mai târziu, Rangers a egalat. Mii de fani erau deja pe treptele stadionului, plecând de la meci. Agitația provocată a făcut ca un fan să cadă pe trepte, iar sute de oameni s-au impiedicat unii de alții. Grămezile de trupuri erau înalte de 1,8 metri, iar cei prinși dedesubt au murit din cauza asfixierii prin compresie.

Dalglish era fotbalist în 1985, atunci când 39 de persoane au decedat pe Heysel, la finala Ligii Campionilor dintre Liverpool și Juventus. Erau anii faimoșilor “hooligans”, suporteri englezi care se băteau pe unde prindeau. Pe stadionul belgian, ei i-au atacat pe fanii italieni după ce au rupt gardul care îi despărțea de “zonă neutră” dintre cele două galerii.

În seara când a luat decizia de a se sinucide, mintea lui Martin Roberts era conectată la tragedia de pe Hillsborough. Urletele, fețele livide, private de oxigen, mirosul trupurilor aflate în apropierea morții, totul era retrăit zilnic.

Doar că Martin a pășit dincoace de pragul casei. 97 de oameni, aflați pe 15 aprilie 1989 la Hillsborough, nu au mai avut luxul de a alege. Ultimul dintre ei în 2021. Dar nici cei rămași printre noi nu trebuie deloc invidiați. Ne consolăm cu gândul că Martin, și alții ca el, Will Never Walk Alone.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!