special "Dinamo ne fura cu arbitrii sau ne lua câte un jucător, Steaua ne-a propus să facem blat la egal!". Cum trăia Rapidul derby-urile cu marile rivale înainte de Revoluție: "Vreți să rămâneți fără tendoane?!"

Adrian Florea | Publicat: 03.04.2025 09:29 | Actualizat: 03.04.2025 09:29
Începută pe 9 septembrie 1948 (Dinamo - CFR București 0-1, gol Ștefan Filote), rivalitatea între alb-vișinii și roș-albi programează duminică seara, de la 21:00, al 118-lea episod, doar în campionat. "Câinii" au un avantaj destul de consistent în duelurile cu giuleștenii, 50-40 e scorul victoriilor directe, alte 27 de partide terminându-se la egalitate.
"Feroviarii" susțin, însă, că raportul succeselor ar fi fost mult mai echilibrat, dacă nu ar fi existat anii '70-'80, când Dinamo câștiga uneori cu ajutorul arbitrilor sau al altui gen de presiuni pe care clubul Securității le exercita asupra adversarilor.
Pentru a rememora derby-urile din urmă cu patru decenii sau mai bine, iAMsport.ro a stat de vorbă cu unul dintre idolii Grantului de dinainte de Revoluție, Ion Ion. Ajuns la aproape 71 de ani, cel alintat "Ozonel" a fost "ceferist" timp de șase sezoane (1979-1985) și recunoaște că a rămas îndrăgostit pe viață de galeria Rapidului, chit că a crescut la juniorii Stelei, formație pentru care a și evoluat tot șase stagiuni ('72-'78), în debutul carierei sale.
Ion Ion: "Iar antrenor străin? Nu s-au lecuit cu Lennon?!"
Bună seara, domnule Ion Ion! Ce mai faceți?
Bine, mulțumesc de întrebare. Aștept să înceapă meciurile, mai o Cupă a României, mai un Premier League...
Nu v-ați săturat de fotbal, după o viață petrecută în fenomen?
Nuuu, niciodată!
În campionat urmează derby-ul Rapid - Dinamo, cum îl anticipați?
Locul 6 cu locul 5, nu?
Adică nu mai e derby?
Derby va fi mereu, însă anul ăsta ambele joacă mai mult de amorul artei. Dinamo nici n-are voie în Europa, în vreme ce Rapid are o șansă mai degrabă prin intermediul Cupei. Dacă mă gândesc că de la ambele echipe vor absența mulți jucători importanți, nici nu știu ce mari așteptări pot să am.
Rapidului, de exemplu, ce-i lipsește să facă saltul valoric mult așteptat?
Liniștea! Bine, știu, e un cuvânt necunoscut în Giulești, dar parcă sezonul ăsta prea s-au strâns multe.
În afară de liniște?
Niște mijlocași serioși. Niște mijlocași care să dribleze, care să "lege" jocul.
Mulți spun că nici atacanți n-ar avea Rapidul.
Nici eu nu-s mare fan Burmaz ori Koljic, însă dacă nu ai măcar un mijlocaș creativ, care să știe să pună în valoare vârful, poți să-l aduci și pe Haaland!
Despre cei trei ani cu Șucu acționar majoritar ce spuneți?
Speram la mai mult, dar cine n-ar fi sperat? Nu știu cât o să mai aibă răbdare.
Credeți că poate renunța?
Aaa, nu. Doar presimt că-n vară va face niște schimbări spectaculoase.
Multă lume vorbește că vor pleca Șumudică și Moldovan.
Am auzit, da. Iar antrenor ar veni din nou un străin. O fi bine?
De ce n-ar fi?
Păi, nu s-au lecuit cu Lennon? Până învață jucătorii, până învață adversarii, s-a dus juma' de campionat.
Deci mandatul lui Lennon îl considerați falimentar?
Dom'le, pe CV nu stătea deloc rău, însă cred că omu' a venit la București pentru alte chestii.
Adică?
Le-ați mai scris și voi prin presă, mi se pare ireal să te duci "obosit" la antrenamente, să urinezi pe marginea terenului de antrenament...
L-ați păstra pe Șumudică?
În principiu, da, are suficiente atuuri. Depinde, acum, și cu cine îl pui în balanță. Poate că Șucu are în plan cine știe ce lovitură.
Pe vremuri cum se aștepta un meci cu Dinamo?
Cu emoții. Cu mari emoții. Mai ales că trebuia să fii atent la multe lucruri.
Puteți detalia?
Nu știu, trebuia să ai o viață ireproșabilă, ca să nu te caute Miliția pe acasă chiar înainte partidei, să vezi dacă vreun coleg, doi nu joacă pentru formația adversă, erau multe...
S-au întâmplat asemenea cazuri în cei șase ani petrecuți în Grant?
Să fie "săltat" careva de "organe", nu. Abia după ce am plecat eu de la Rapid a fost episodul cu Goanță, Liță Dumitru și ceilalți luați pe sus și duși la Secție ca să recunoască un viol pe care nu l-au comis. Prin '86, parcă. Cât am fost eu acolo s-a mai întâmplat doar să jucăm în inferioritate numerică, deși arbitrul nu ne eliminase niciun jucător.
Adică aveați coechipieri care erau blat?
Cam așa ceva.
Un exemplu?
Omu' trăiește, de ce să-i fac rău? Ce-a fost a fost.
Vă dădeați seama în timpul partidelor că respectivul juca "pe invers" sau aflați lucruri interesante după aceea?
Cine a jucat fotbal la un nivel cât de cât important înțelege când cineva e blat. Plus că mai aflam și anumite chestii, care ne confirmau bănuielile. Nu stau eu să judec pe nimeni, poate oamenii erau șantajați, cine știe...
Aveți vreun derby cu Dinamo care să vă fi rămas în suflet?
Da, cel disputat în toamna lui 1983, imediat după ce promovasem, cu nea Tinel Stănescu antrenor. Aveam trupă bunicică atunci. În lot erau Sameș, Rada, Fane Popa, Nae Manea, Damaschin, Manu în poartă...
Da, dar Dinamo era campioană și tocmai începea cel mai bun parcurs european, când a ajuns în semifinalele Cupei Campionilor.
Păi, evident că erau mai buni decât noi. La vreo lună după aceea, au învins cu 3-0 pe Hamburg, campioana Europei! Însă, în ciuda forței lor, se cam temeau de noi. Bine, și noi ne mobilizam extraordinar când jucam cu Dinamo.
"Ioane, înțelege-mă, cu ăștia nu se poate!"
Și cum a fost atunci, în toamna lui 1983?
Cuplaj de senzație pe "23 August", cu peste 70.000 de oameni în tribune. Câțiva ani nu se mai disputaseră cuplajele, iar lumea era dornică de asemenea spectacole și a creat o atmosferă super. Rapid - Dinamo a fost primul meci al cuplajului.
Și?
La pauză 0-0, echilibru, n-ai fi zis că Dinamo e campioană, iar noi tocmai urcasem din "B". După câteva minute din partea secundă, Nae Manea a scăpat pe un contraatac unu la unu cu Moraru, iar "Țețe", ieșit din careu, a fost nevoit să facă henț pe la vreo 25 de metri de poarta lui! Arbitrul a fluierat, noi am executat repede lovitura liberă, iar eu i-am lobat pe Moraru, care nu se retrăsese între buturi, și pe toți ceilalți dinamoviști cu un șut de la peste 30 de metri! Apoi a început circul...
???
Dându-și seama că nu e de glumit cu noi, arbitrul a început să fluiere numai în favoarea lui Dinamo. Orice fault era pentru ei, efectiv i-a împins spre careul nostru. Până la urmă am cedat, ne-au bătut cu 2-1.
Cine era la centru?
Radu Petrescu, din Brașov. La un moment dat, enervat că toate deciziile erau în favoarea dinamoviștilor, m-am dus la el și l-am întrebat de ce își bate joc de noi. Ce credeți că mi-a răspuns, pe tonul lui molcom, de ardelean?
Nu știu, ce?
"Ioane, cu altă ocazie vă ajut, dar cu ăștia nu se poate! Înțelege-mă și pe mine". Ce să-i mai spui?
Divizia A '83-'84, etapa a 4-a, 18 septembrie 1983
Rapid - Dinamo 1-2 (0-0)
Au marcat: I. Ion (50') / Augustin (62'), Nemțeanu (78')
Rapid: Manu - I. Popescu, Sameș, B. Pîrvu, Mincu - I. Ion (85' Șișcă), M. Rada, P. Petre (75' Petruț) - M. Avram, M. Damaschin, N. Manea. Antrenori: Valentin Stănescu și Viorel Kraus
Dinamo: Moraru - Rednic, I. Marin, Al. Nicolae, N. Stănescu - Augustin, Andone, Dragnea, Mulțescu (74' Custov) - Iamandi (28' Țălnar), Nemțeanu. Antrenori: Dumitru Nicolae Nicușor și Cornel Dinu
Arbitri: R. Petrescu (Brașov) - L. Măerean (Brașov), V. Curt (Medgidia)
Stadion: "23 August". Spectatori: 70.000
În cronica de a doua zi, din "Sportul", Mircea M. Ionescu a scris că "centralul" Radu Petrescu a arbitraj "satisfăcător", un calificativ slab pentru acele vremuri, iar unul dintre tușieri, Vasile Curt, a comis "greșeli flagrante".
Da, într-o vreme în care nu se prea spuneau lucrurilor pe nume, atunci când "greii" erau avantajați. Vă cam dați seama cum s-a comportat brigada, dacă s-a scris în "Sportul" că au fost greșeli flagrante.
Doar Dinamo vă "curenta"? Sau și cu Steaua se întâmpla la fel?
Cu Steaua am una din alt registru. Tot din toamna aia. Sau din iarnă, cred că prin decembrie a fost, că era frig. Tot cuplaj, însă din cauza vremii stadionul nu s-a mai umplut.
Ion Ion: "Tudorel Stoica ne-a zis să facem egal, nici acum nu știu de ce"
Care-i povestea acelei partide?
Când am ieșit să inspectăm gazonul, i-am văzut pe Tudorel Stoica și pe Florin Marin discutând intens. La un moment dat, au venit la mine și mi-au zis așa: "Te duci acum la nea Tinel și-i spui că vrem ca meciul ăsta să se termine egal!".
Reacția dumneavoastră care a fost?
Care să fie? "Ce, mă, aveți chef de miștouri?!". Steaua avea trupă bună de tot. Nu chiar aia de a luat Cupa Campionilor peste 2-3 ani, dar cel puțin 5-6 fotbaliști de superclasă erau în primul 11. Cine se gândea că Steaua propune unei nou-promovate o remiză de salon?!
Și?
Mi-au repetat să e treabă serioasă, să mă duc la antrenor să-l anunț, ca să nu avem surprize. M-am întors în vestiar, nea Tinel fuma nervos țigară după țigară. I-am spus ce vor steliștii, iar după câteva secunde de uluială m-a trimis înapoi pe teren: "Du-te și confirmă-le că suntem de acord! Repede, repede, până nu se răzgândesc!".
S-au răzgândit?
Ei nu, noi era să facem o nefăcută.
Cum așa?
S-a jucat cam la mișto până spre finalul primei reprize, când Avram, care avea stângul numai ca să urce în autocar, a prins un "stâng" care s-a oprit direct în vinclu. Adversarii șocați, noi la fel.
Cum s-a rezolvat?
Au venit steliștii peste noi să ne bată obrazul, iar lui Tinel îi ardea de glume: "Stați să mă mai gândesc acum, nu știu dacă mai sunt de acord cu egalul". Bineînțeles că s-a rezolvat la scurt timp după pauză, când Pițurcă a egalat, apoi nu s-a mai jucat nimic. Dacă mai prindea careva vreun șut al vieții?! Hahaha!
Ați aflat răspunsul de ce Steaua v-a propus atunci remiza, când foarte probabil v-ar fi învins dacă se juca pe bune?
Nu stăteam noi atunci să facem analiză pe text... Alea erau vremurile, din când în când se mai făceau din astea, ar fi penibil să vin acum să spun că am fost corectul pământului. Toți în anii ăia am jucat și în blaturi.
Divizia A '83-'84, etapa a 14-a, 4 decembrie 1983
Rapid - Steaua 1-1 (1-0)
Au marcat: M. Avram (43') / Pițurcă (57')
Rapid: Manu - I. Popescu, Sameș, B. Pîrvu, Mincu - I. Ion, M. Rada, Șt. Popa - M. Avram, M. Damaschin, N. Manea. Antrenori: Valentin Stănescu și Viorel Kraus
Steaua: Duckadam - Iovan, Fl. Marin, Tătăran, Eduard - Balint, T. Stoica, Petcu - Lăcătuș, Câmpeanu II (22 Pițurcă), Turcu. Antrenori: Emeric Ienei și Victor Stănculescu
Arbitri: I. Velea (Craiova) - Gh. Ofițeru (București), G. Ionescu (București)
Stadion: "23 August". Spectatori: 35.000
Șase sezoane la Steaua, șase la Rapid. Dumneavoastră ce vă considerați, stelist sau rapidist?
Stelist! Pentru că asta am fost de mic. Și pentru că acolo am învățat fotbal, acolo am debutat, acolo am cucerit două campionate, o Cupă. Am, totuși, un respect deosebit și pentru Rapid. Mai ales pentru suporteri.
N-ați avut probleme cu ei?
Deloc. M-au îndrăgit din prima, poate pentru că eram un fotbalist pe sufletul lor. Tehnic, spectaculos.
Giuleștenii v-au pus porecla de "Ozonel"?
Nu, din copilărie mi s-a spus așa. Când m-am apucat eu de fotbal, era în mare vogă Titus Ozon. "Ozonel" am fost alintat de la copii și juniori, "Ozonel" mă mai strigă lumea și astăzi, deși acușica fac 71 de ani.
Ozon a scris istorie la Rapid, Dinamo și Progresul, "Ozonel" a fost și a rămas stelist.
Așa este, deși prin alegerea asta a mea mi-am dezamăgit cel mai tare tatăl, care era un rapidist cum rar vezi. De altfel, în familia mea, cei mai mulți erau suporteri ai Rapidului, nu știu cum de s-a făcut să iubesc alte culori.
Amenințat cu bătaia de propriul tată, apreciat doar când s-a dus în Giulești
Tata nu a încercat să vă influențeze?
Ba bine că nu! Să vă spun una bună cu el.
Vă rog!
Unul dintre primele mele meciuri la Steaua a fost în Cupa Municipiului București, o competiție care se desfășura an de an înaintea startului campionatului. S-a nimerit ca adversar să ne fie Rapidul, pe care l-am învins cu 5-0! Seara, după victorie, am ajuns fericit acasă. Mă gândeam că toți mă vor felicita. Când am ajuns în dreptul ușii, mama mi-a ieșit în cale: "Nu intra, că te bate tac-tu! E supărat foc!". Așa era el, iubea Rapidul mai mult decât orice altceva pe lumea asta.
Ați scăpat de bătaie?
Am scăpat, m-a salvat mama. Tata a început să mă aprecieze cu adevărat ca jucător abia când am ajuns în Grant. Mi-a zis atunci: "În sfârșit, bă, ți-a venit mintea la cap! Ai luat și tu o decizie ca lumea".
La final, v-aș mai ruga să spuneți două vorbe despre Valentin Stănescu, antrenor pe care l-ați pomenit azi de multe ori.
Un om absolut minunat, un sufletist cum rar mai vezi în zilele noastre! Ca antrenor, nu-și bătea capul cu chestiunile tactice, însă era un motivator fantastic. Avea stilul lui de a se face plăcut, dar și de a scoate totul din elevii săi. Nu întâmplător a făcut treabă și la Rapid, și la Steaua, și la Dinamo, iar toți jucătorii care au lucrat cu el aveau doar cuvinte de laudă la adresa lui.
Pe atunci nu era cu mesaje motivaționale, ca acum. Nea Tinel era mai direct. Scotea un briceag și ne amenința: "Cine nu aleargă rămâne fără tendoane!". Evident, în glumă Ion Ion
CV Ion Ion
# S-a născut pe 21 iunie 1954, la București
# A făcut junioratul la Steaua
# Ca senior, a fost legitimat la: Steaua (1972-1978), Metalul București (1978-1979), Rapid (1979-1985), Carpați Mârșa (1985-1987), Automatica București (1987)
# Meciuri / goluri în Divizia A: 189 / 18
# Meciuri / goluri în Cupa României: 21 / 5
# Meciuri / goluri în cupele europene: 4 / 0
# Trofee cucerite: două titluri de campion (1976, 1978), o Cupă a României (1976)
Ion Ion a fost o poezie de fotbalist, puțini în România au avut driblingul lui! Emeric Ienei
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite














