UTA, la 80 de ani și sufletul ei, “Csala” Petschowski, la infinit! Marius Mitran scrie despre clubul căruia i-a dedicat 3 ani din viață

Marius Mitran | Publicat: 18.04.2025 21:57 | Actualizat: 18.04.2025 21:58
Am plâns când am plecat din Arad și cred că nimeni de pe pământul acesta nu pleacă altfel de acolo, când plecarea e o despărțire provocată nu de oameni, ci de vremuri. Nu neapărat de spații și case, ci de suflete! Pentru că Aradul nu e un oraș, ci o ființă deghizată într-o societate ciudat de frumoasă, a cărei inimă se numește UTA. Dar de UTA nu te poți despărți niciodată și de aceea scriu, ca dovada să rămână.
Am fost la UTA, și spun asta ca și cum aș spune că am fost, cândva, tânăr. UTA nu era însă foarte tânără, și cu atât mai puțin nu e astăzi, 18 aprilie 2025, când împlinește 80 de ani de când baronul Francisc Neuman a făcut ca ea să existe.
Și totuși, și atunci, când războiul încă nu se sfârșise, și azi, și, foarte probabil, pentru totdeauna, UTA a însemnat și înseamnă un pariu pus împotriva timpului.
UTA e de fapt, tânără, pentru că anii ei, mulți, sunt încă foarte puțini! UTA e tânără, pentru că “Csala” Petschowski, zeul ei absolut, prin care a făcut legătura cu Divinitatea fotbalului, nu a murit niciodată. Statuia Sa, de la stadion, cu fularul alb-roșu mereu în jurul gâtului, e, pe cale de consecință, a unui zeu care continuă să arate oamenilor nu doar cum se joacă fotbalul, ci, mai cu seamă, cum se trăiește el. Ceea ce era de demonstrat.
Tata mi-a spus cândva că Petschowski a fost cel mai mare fotbalist român din istorie și că la el trebuie să mă gândesc înainte de a mă uita la Dobrin, Balaci și Hagi.
UTA și Petschowski vin dintr-o altă lume, tată, mi-a zis el, încă înainte ca eu să ajung la Arad, în primăvara lui 2006.
“Întreabă acolo de Petschowski și ascultă ce ți se va spune!”
Timp de aproape trei ani, am întrebat și am ascultat și acum știu că UTA și “Csala”, zis și “Fentosul”, pentru că asta înseamnă numele lui de alint în limba maghiară, vin din anii în care baronul Neuman, cel mai bogat om din țară, mergea la meci cu Rolls-ul, dar și cu bicicleta. Cu bicicleta, de altfel, a și trecut granița când a plecat din țară, după ce comuniștii i-au luat tot, inclusiv echipa, inclusiv, mai târziu, pe uriașul “Csala”.
Petschowski, al cărui nume a fost sinonim, după moartea lui prematură și înfiorător de nedreaptă, cu ideea de onoare sportivă , a dat numele său Trofeului care, decenii a răsplătit acest spirit al tribunelor curate, fair-play și fair-life, dacă mă credeți pe cuvânt de martor al generațiilor care au urmat la Arad.
Acum când încerc să strâng în pagină câteva cuvinte, peluza de foc și suflet a Aradului cântă “De la Dunăre la Sena, din Carpați la Pirinei”, imnul suprem care ține UTA în viață de decenii.
Cântecul e despre Petschowski, așa cum UTA e despre oameni buni. “Toți utiștii se adună/ Să vadă un meci și ei/ Toți iau mingea și-o încearcă/ Și o joacă armonios/ Numai unul stă deoparte/ Și suspină dureros/ E Petschowski, fotbalistul/ Ce-ți încântă inima/ Tot Aradul îl admiră/ Împreună cu UTA!”.
Povestea din cântec ascunde o mare tristețe, așa cum România a trăit la aflarea plecării lui “Csala” într-o altă lume, poate mai bună. Sigur mai bună!
Deși lumea lui Petschowski a fost UTA, cea mai frumoasă echipă dintr-o Românie în care visele puteau să apară. Fie ele și ale unui baron pe bicicletă!
La ora la care scriu, ca să aștept cântecul suprem al peluzei, și minutul 19 și 45 de secunde, din meciul cu Sepsi, steagurile cu chipul baronului și al lui Csala, “Fentosul”, flutură odată cu lacrimile de bucurie. 80 de ani nu reprezintă o vârstă, ci o respirație puțin mai lungă!
Cât un utist să te ia în brațe și să-ți spună șoptit povestea acelei finale de Cupă a României în care UTA a învins CCA! Acolo unde era, atunci, “Csala”, infinitul fotbalului occidental! Acolo unde vrem să fim toți, dar unde UTA există de la tipărirea certificatului ei de naștere, 18 aprilie 1945. Războiul încă nu se sfârșise, dar războaiele abia urmau să înceapă. Cu Feyenoord, regina Europei, cu CCA, cu Timișoara, cu Dinamo, cu …
La mulți ani, UTA! La mulți ani peluzei care dă tonul anilor și demnității!
La mulți ani amintirii lui Lorant, cel mai mare mijlocaș al lumii, omul din tabloul de pe peretele istoriei clubului, la mulți ani Marcel Coraș, la mulți ani amintirii lui Coco Dumitrescu și tuturor gloriilor!
La mulți ani, UTA! De undeva, din Arad, de pe malul Mureșului, o bicicletă mai pleacă o dată ca să spună lumii povestea ta și a baronului care ți-a dat viață, nume și destin!
Chiar acum, în seara asta mare.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite














